luni, 13 aprilie 2009

Ziua portilor inchise in Moldova


Republica Moldova nu ne vrea, in schimb moldovenii ne vor alaturi de ei. In urma alegerilor parlamentare din 5 aprilie din Republica Moldova, comunismul isi face tiptil-tiptil loc. Moldovenii sunt nemultumiti de aceasta situatie si ies in strada. Sprijinul vine rapid si din partea fratilor lor romani care organizeaza mitinguri si proteste pasnice in centrul Bucurestiului. Pe cand bucurestenii scandeaza de 2,3 ori "jos comunismul" si apoi pleaca linistiti in cluburile si cafenelele din oras, la moldoveni situatia e un pic mai grava.

Parlamentul si Presedintia sunt in flacari si fumul e numai din cauza "tinerilor" revoltati. Cel putin asa spun autoritatile din Republica. S-au gasit cativa care sa demosntreze ca totul este o strategie a lui Voronin care e un fel de "master of puppets" cu oamenii lui. Sub o regie inteligenta Voronin aduce cativa tineri care sa asalteze institutiile Republicii. Tot el cheama in scena jandarmi brutali care sa atace femeile si copiii de pe strada. Nu se stie daca Moartea era un personaj principal, dar in unul din ultimele acte isi face aparitia.

Valeriu Boboc este una din victimele protestelor de la Chisinau, un tanar cu familie care a fost tinut la Politie de marti pana Vineri, cand a murit pe teritoriul autoritatilor. Poza de la inmormantarea sa care atesta ca Valeriu este victima "crimelor miliţiei lui Voronin", cum spun cei de la EVZ, a facut inconjurul tarabelor si ghiseelor de ziare din tara.

Crimele din Moldova sunt de mai multe feluri. In primul rand vorbim de omorul accesului liber in Republica. De pe 9 aprilie romanii au nevoie de viza ca sa intre in Chisinau. Jurnalistii nostri sunt trimisi inapoi in tara fara sa fi apucat sa noteze ceva despre situatia moloveneasca. Dupa ce li s-a oferit cazare la "camera sterila", trei jurnalsiti romani s-au intors in tara fara nicio poveste. Ajunsi pe pamantul dulce romanesc, ziaristii romani nu s-au dat batuti si au continuat investigatia din Republica de la casele lor. Astfel, Dragos Bota, ziarist la Gandul, a scormonit pe bloguri si a "twitarit" pana cand a gasit ceva relevant conspiratiei marca Vornonin.

Pe 21 aprilie trebuie sa fie gata renumararea voturilor de la alegerile din 5 aprilie. Asa ca, toti mortii care au votat si toate personajele fictive nu vor mai fi luate in calcul la numaratoare. Cel "Putin", asa se spera. Pana atunci, moldovenii sunt sustinuti doar cu vocea si cu gandul de cetatenii din Washington, Quebec, Roma, Boston si Strasbourg, asa cum arata Mediafax.

luni, 23 martie 2009

Imi e dor de...


Sambata seara un prieten m-a intrebat de ce mi-e dor. Surprinzator nu am putut sa dau un singur raspuns pentru ca mi-e dor de prea multe lucruri. Asa ca am facut o listuta:
- mi-e dor de duca, oriunde. Pana la Cernica, la lacul de langa manastire cum faceam in a 12-a. Pana la autostrada Bucuresti- cica Constanta, de fapt Cernavoda unde stateam si ne gandeam daca s-o tulim spre mare sau nu. Mi-e dor de plecari la pesteri si dormit la gramada prin case straine. Mi-e dor de mers la mare cu trenul sau cu masina si sa tin casetofonul imens in brate pe o caldura care nici macar nu ma streseaza pentru ca plec LA MARE! Mi-e dor sa plec, oriunde, oricum.
- mi-e dor sa am timp. Sa ma trezesc tarziu, sa-mi faca buni cascaval la grill si eu sa ma uit la o prostie la TV. Apoi sa-mi sun prietenii si sa ne intlanim in parculet fara un scop anume. Mi-e dor sa am timp sa ma plimb pe strazi fara sa am o destinatie anume. Mi-e dor sa am timp sa ma bucur de orice lucru mic, fara sa fiu grabita si fara sa stiu ca trebuie sa fac ceva mai incolo. 
- mi-e dor sa nu mai am responsabilitati. Nu mai vreau deadline-uri, sedinte, examene sau o licenta care suna insistent la sonerie. Nu vreau sa trebuiasca sa am grija de banii mei, pentru ca banii inseamna responsabilitate.
- mi-e dor de profesorii din generala si din liceu pe care as vrea sa-i vizitez. Sa ma duc in scoala si in liceu si sa ma uit la cei mai mici, sa vizitez baia depravarii sau soba pe care ne incalzeam iarna. 
- mi-e dor sa ma plimb cu rolele, sa ma joc tenis (sa dau cu mingea intr-un perete) sau sa joc volei (asa cum jucam eu, adica NU bine).
- mi-e dor sa mananc tampenii fara sa ma gandesc la consecinte.
- mi-e dor de un gratar rudimentar, fara tacamuri si multe ustensile, pregatit asa, ca la show-ul Survivors.
- mi-e dor sa zac in casa cu Bogdan, sa ne uitam la documentare, sa gatim, sa dormim.
- mi-e dor sa stau la o terasa de dimineata pana seara, sa joc Whist sau Rentz iar pe seara sa merg intr-un parc si sa ma dau in leagane pana ma gonesc bodyguarzii.
- mi-e dor de toti oamenii pe care i-am cunoscut odata si de care m-am atasat candva. As vrea sa am timpul sa stau la o cafea cu fiecare dintre ei si sa vedem "Tu ce ai mai facut, ba?".
- mi-e dor sa am planuri mari si sa cred ca ele se pot indeplini candva. Acum nu prea mai cred in asta. 
In principiu mi-e dor de "acum 2-3 ani".

miercuri, 11 martie 2009

Angajat pe timp de criza

Buna ziua!

Va scriu aceasta scrisoare in speranta ca aveti un loc disponibil in compania de succes pe care o conduceti
.

Sa ma prezint. Puteti sa-mi spuneti cum vreti, cum va vine la indemnana, raspund la orice comanda care nu contine formulari de genul " te rog". Functionez pe principiul "acum" sau "down bitch". Nu astept gratificatii nici multumiri. E de ajuns daca nu se tipa la mine dupa ce duc o sarcina la bun sfarsit.

Nu cer bani. Lucrez pe ce mi se da. Si promisiunile tin de foame uneori.

Stau peste program, pot sa si dorm in firma si s-o pazesc cand e nevoie.

Nu am un domeniu anume de referinta. Sunt multitasking, pot sa fac orice atata timp cat am ceva de facut.

Nu dorm, nu am viata sociala, nu am pasiuni nici teluri inalte. Execut si asta e de ajuns.

Pot sa pup in cur atat cat e nevoie, vin cu recomandari barosane.

Nu mananc, nu fumez. Acestea sunt ocupatii care ocupa timp. Trebuie sa recunosc ca ma mai duc la baie uneori. Daca vreti, ma pot opri sau pot face o singura data/zi.

Nu zic NU niciodata. Pot face orice si daca nu, ma straduiesc.

O sa dau refresh, adica F5 (asta ca sa vedeti si competentele mele tehnologice) in fiecare secunda ca sa vad daca am primit un raspuns de la dumneavoastra. V-am spus ca nu am viata. Astept sa ma dedic in totalitate serviciului.

Numai bine,
Un alt sclav al crizei.

luni, 9 martie 2009

Cantam pe strada!

Azi e ziua in care toti oamenii canta pe strada, se plimba, au flori in mana, mananca fructe si sunt imbracati frumos. Asa ca, sa va aud muzica pe fiecare strada din Bucuresti!

vineri, 27 februarie 2009

Oamenii se plang


Oamenii din jurul meu sunt deprimati. Principalul motiv: banii. De cand au ajuns banii sa fie atat de importanti in viata noastra? Se stie ca e criza si poate nu-ti mai permiti somonul afumat sau pantofii de 7 milioane (asta e pentru Cristina). Dar la Ana nu te gandesti? Ea e fuckera si acu' sta acasa. Nu, femeile se plang. Va rog opriti-va!!!!

Urasc oamenii care se plang. "Ma doare capul, ma doare mana, nu mai am bani, dar merg sa-mi iau o noua bluzita, sunt prea grasa, dar mananc ca o vaca la MC". Oamenii care intr-adevar au probleme, nu se plang. Sunt prea tristi sa faca asta.

Eu sunt bine. E soare afara si asta ma face fericita. Plecati cu vaicarelile si lasati-ma sa ma bucur de lumea mea. Urasc depresiile. Ma fac sa ma gandesc la viitor si asta chiar nu suna bine. Asa ca, dragele mele colege si prietene, chilluiti-va! O sa fie bine si la noua casa, si la noul job si pe la facultate (pentru cei ce "nu-ntelege").

Ma deprima si despartirile, schimbarile mari. Si toate astea vin acum. Pentru mine si pentru cei din jur si le simt pe toate. Asa ca lasati-ma sa ma bucur de anotimpul meu, sa fiu mica asa cum imi place si nu va mai plangeti. Va multumesc pentru intelegere!


P.S: sper sa nu se supere nimeni, dar chiar nu-mi plac oamenii care se plang mult si aiurea. HiHi :-)

vineri, 20 februarie 2009

De ce am blog


Niciodata nu am inteles de ce au oamenii blog. Am inteles blogurile informative, pe cele culturale, pe cele cu haine vintage. Nu am inteles de ce ai scrie despre sentimentele si gandurile tale, asa in vazul lumii. Am ajuns sa am blog pentru ca trebuie. Nu ma voi ocupa de el, il voi lasa sa respire aici in voia lui, atat cat se poate si cat ma lasa blogger.com. Am zis ca o sa-mi fac blog cand o sa mi se intample ceva interesant. Dar mie orice maruntis mi se pare interesant si semnficativ pentru o zi din viata mea - discutia cu o cersetoare, cearta din autobuz, cand vezi o chelnerita ciufuta care zambeste tamp doar pentru ca l-a vazut pe Tudor Chirila pe o scena. Nu o sa blabla pe aici doar de amorul blogoreei. O sa scriu daca am chef, cand am chef, despre ce am chef si cum am chef. Astazi pur si simplu nu am chef. O sa spun doar atat: nu e normal sa fii suspectat, nu e normal sa fii paranoic, nu e normal sa inventezi -daca n-o faci for fun si ca sa ajungi intr-un final in acea lume cu ponei si floricele- nu e normal sa creezi o criza ca simpla metoda de manipulare si nu e normal sa nu fii om. In my way, everything is much more easier.