Imi e dor de...

Sambata seara un prieten m-a intrebat de ce mi-e dor. Surprinzator nu am putut sa dau un singur raspuns pentru ca mi-e dor de prea multe lucruri. Asa ca am facut o listuta:
- mi-e dor de duca, oriunde. Pana la Cernica, la lacul de langa manastire cum faceam in a 12-a. Pana la autostrada Bucuresti- cica Constanta, de fapt Cernavoda unde stateam si ne gandeam daca s-o tulim spre mare sau nu. Mi-e dor de plecari la pesteri si dormit la gramada prin case straine. Mi-e dor de mers la mare cu trenul sau cu masina si sa tin casetofonul imens in brate pe o caldura care nici macar nu ma streseaza pentru ca plec LA MARE! Mi-e dor sa plec, oriunde, oricum.
- mi-e dor sa am timp. Sa ma trezesc tarziu, sa-mi faca buni cascaval la grill si eu sa ma uit la o prostie la TV. Apoi sa-mi sun prietenii si sa ne intlanim in parculet fara un scop anume. Mi-e dor sa am timp sa ma plimb pe strazi fara sa am o destinatie anume. Mi-e dor sa am timp sa ma bucur de orice lucru mic, fara sa fiu grabita si fara sa stiu ca trebuie sa fac ceva mai incolo. 
- mi-e dor sa nu mai am responsabilitati. Nu mai vreau deadline-uri, sedinte, examene sau o licenta care suna insistent la sonerie. Nu vreau sa trebuiasca sa am grija de banii mei, pentru ca banii inseamna responsabilitate.
- mi-e dor de profesorii din generala si din liceu pe care as vrea sa-i vizitez. Sa ma duc in scoala si in liceu si sa ma uit la cei mai mici, sa vizitez baia depravarii sau soba pe care ne incalzeam iarna. 
- mi-e dor sa ma plimb cu rolele, sa ma joc tenis (sa dau cu mingea intr-un perete) sau sa joc volei (asa cum jucam eu, adica NU bine).
- mi-e dor sa mananc tampenii fara sa ma gandesc la consecinte.
- mi-e dor de un gratar rudimentar, fara tacamuri si multe ustensile, pregatit asa, ca la show-ul Survivors.
- mi-e dor sa zac in casa cu Bogdan, sa ne uitam la documentare, sa gatim, sa dormim.
- mi-e dor sa stau la o terasa de dimineata pana seara, sa joc Whist sau Rentz iar pe seara sa merg intr-un parc si sa ma dau in leagane pana ma gonesc bodyguarzii.
- mi-e dor de toti oamenii pe care i-am cunoscut odata si de care m-am atasat candva. As vrea sa am timpul sa stau la o cafea cu fiecare dintre ei si sa vedem "Tu ce ai mai facut, ba?".
- mi-e dor sa am planuri mari si sa cred ca ele se pot indeplini candva. Acum nu prea mai cred in asta. 
In principiu mi-e dor de "acum 2-3 ani".

Angajat pe timp de criza

Buna ziua!

Va scriu aceasta scrisoare in speranta ca aveti un loc disponibil in compania de succes pe care o conduceti.

Sa ma prezint. Puteti sa-mi spuneti cum vreti, cum va vine la indemnana, raspund la orice comanda care nu contine formulari de genul " te rog". Functionez pe principiul "acum" sau "down bitch". Nu astept gratificatii nici multumiri. E de ajuns daca nu se tipa la mine dupa ce duc o sarcina la bun sfarsit.

Nu cer bani. Lucrez pe ce mi se da. Si promisiunile tin de foame uneori.

Stau peste program, pot sa si dorm in firma si s-o pazesc cand e nevoie.

Nu am un domeniu anume de referinta. Sunt multitasking, pot sa fac orice atata timp cat am ceva de facut.

Nu dorm, nu am viata sociala, nu am pasiuni nici teluri inalte. Execut si asta e de ajuns.

Pot sa pup in cur atat cat e nevoie, vin cu recomandari barosane.

Nu mananc, nu fumez. Acestea sunt ocupatii care ocupa timp. Trebuie sa recunosc ca ma mai duc la baie uneori. Daca vreti, ma pot opri sau pot face o singura data/zi.

Nu zic NU niciodata. Pot face orice si daca nu, ma straduiesc.

O sa dau refresh, adica F5 (asta ca sa vedeti si competentele mele tehnologice) in fiecare secunda ca sa vad daca am primit un raspuns de la dumneavoastra. V-am spus ca nu am viata. Astept sa ma dedic in totalitate serviciului.

Numai bine,

Un alt sclav al crizei.

Cantam pe strada!

Azi e ziua in care toti oamenii canta pe strada, se plimba, au flori in mana, mananca fructe si sunt imbracati frumos. Asa ca, sa va aud muzica pe fiecare strada din Bucuresti!