De ce am blog

Niciodata nu am inteles de ce au oamenii blog. Am inteles blogurile informative, pe cele culturale, pe cele cu haine vintage. Nu am inteles de ce ai scrie despre sentimentele si gandurile tale, asa in vazul lumii. Am ajuns sa am blog pentru ca trebuie. Nu ma voi ocupa de el, il voi lasa sa respire aici in voia lui, atat cat se poate si cat ma lasa blogger.com. Am zis ca o sa-mi fac blog cand o sa mi se intample ceva interesant. Dar mie orice maruntis mi se pare interesant si semnficativ pentru o zi din viata mea - discutia cu o cersetoare, cearta din autobuz, cand vezi o chelnerita ciufuta care zambeste tamp doar pentru ca l-a vazut pe Tudor Chirila pe o scena. Nu o sa blabla pe aici doar de amorul blogoreei. O sa scriu daca am chef, cand am chef, despre ce am chef si cum am chef. Astazi pur si simplu nu am chef. O sa spun doar atat: nu e normal sa fii suspectat, nu e normal sa fii paranoic, nu e normal sa inventezi -daca n-o faci for fun si ca sa ajungi intr-un final in acea lume cu ponei si floricele- nu e normal sa creezi o criza ca simpla metoda de manipulare si nu e normal sa nu fii om. In my way, everything is much more easier.