luni, 23 martie 2009

Imi e dor de...


Sambata seara un prieten m-a intrebat de ce mi-e dor. Surprinzator nu am putut sa dau un singur raspuns pentru ca mi-e dor de prea multe lucruri. Asa ca am facut o listuta:
- mi-e dor de duca, oriunde. Pana la Cernica, la lacul de langa manastire cum faceam in a 12-a. Pana la autostrada Bucuresti- cica Constanta, de fapt Cernavoda unde stateam si ne gandeam daca s-o tulim spre mare sau nu. Mi-e dor de plecari la pesteri si dormit la gramada prin case straine. Mi-e dor de mers la mare cu trenul sau cu masina si sa tin casetofonul imens in brate pe o caldura care nici macar nu ma streseaza pentru ca plec LA MARE! Mi-e dor sa plec, oriunde, oricum.
- mi-e dor sa am timp. Sa ma trezesc tarziu, sa-mi faca buni cascaval la grill si eu sa ma uit la o prostie la TV. Apoi sa-mi sun prietenii si sa ne intlanim in parculet fara un scop anume. Mi-e dor sa am timp sa ma plimb pe strazi fara sa am o destinatie anume. Mi-e dor sa am timp sa ma bucur de orice lucru mic, fara sa fiu grabita si fara sa stiu ca trebuie sa fac ceva mai incolo. 
- mi-e dor sa nu mai am responsabilitati. Nu mai vreau deadline-uri, sedinte, examene sau o licenta care suna insistent la sonerie. Nu vreau sa trebuiasca sa am grija de banii mei, pentru ca banii inseamna responsabilitate.
- mi-e dor de profesorii din generala si din liceu pe care as vrea sa-i vizitez. Sa ma duc in scoala si in liceu si sa ma uit la cei mai mici, sa vizitez baia depravarii sau soba pe care ne incalzeam iarna. 
- mi-e dor sa ma plimb cu rolele, sa ma joc tenis (sa dau cu mingea intr-un perete) sau sa joc volei (asa cum jucam eu, adica NU bine).
- mi-e dor sa mananc tampenii fara sa ma gandesc la consecinte.
- mi-e dor de un gratar rudimentar, fara tacamuri si multe ustensile, pregatit asa, ca la show-ul Survivors.
- mi-e dor sa zac in casa cu Bogdan, sa ne uitam la documentare, sa gatim, sa dormim.
- mi-e dor sa stau la o terasa de dimineata pana seara, sa joc Whist sau Rentz iar pe seara sa merg intr-un parc si sa ma dau in leagane pana ma gonesc bodyguarzii.
- mi-e dor de toti oamenii pe care i-am cunoscut odata si de care m-am atasat candva. As vrea sa am timpul sa stau la o cafea cu fiecare dintre ei si sa vedem "Tu ce ai mai facut, ba?".
- mi-e dor sa am planuri mari si sa cred ca ele se pot indeplini candva. Acum nu prea mai cred in asta. 
In principiu mi-e dor de "acum 2-3 ani".

Un comentariu: